Nebunia de pe munte II

Asa cum am promis aseara acum revin cu partea a II-a.Iar de aceasta data am modificat si titlul postului.

Am plecat din Iasi vineri , 30 martie , la ora 6 dimineata cu autocarul. Eram un autocar intreg + un profesor , adica vreo 60 de persoane. Am luat-o in directia Izvorul Muntelui , loc in care incepea cu adevarat calatoria noastra. Am parcurs aceasta distanta in 4 ore , cu tot cu pauzele facute in Roman si in Piatra-Neamt. Ajunsi la baza muntelui a inceput aventura.

Zis si facut. Ne-am luat rucsacii incarcati in spate si am luat-o spre varf pe picioarele noastre.Bineinteles ca cei mai experimentati in frunte cu profu au ajuns mai repede la cabana pentru a face cazarile si repartitia in camere. Cei mai neexperimentati sau cu mai putina experienta in ale urcarii muntilor au ajuns mai tarziu , asa cum a fost si cazul meu , care am ajuns cu inca vreo 5-6 colegi ceva mai tarziu la cabana , adica ultimii.

Eu unul neavand prea multa experienta cu muntii am lasat-o mai moale , am urcat incet si fara graba si facand pauze regulate pentru a ma odihni si a bea o gura de apa. Dar alta e situatia cand mai ai pe langa tine inca 5-6 oameni de treaba care sa te ajute si cu care sa mai poti schimba o vorba , sa mai spui un banc pana ajungi in varf. Atat eu cat si ceilalti ne-am ajutat reciproc ( trebuie sa recunosc ca eu am fost aproape tot drumul cel mai ajutat dintre toti fiind impins din spate sau tras de mana ca sa nu alunec ). Si chiar viata mi-a fost salvata de 2 ori de cei care se aflau in spatele meu.

Poteca fiind ingusta noi mergeam in sir indian. In stanga era vale , abrupt si o balustrada din lemn pentru sustinere. In dreapta versantul abrupt. Chiar daca ma tineam cat de bine puteam de balustrada tot am alunecat si mai aveam un pic si ma duceam in prapastie prin zapada printre copaci. Dar am avut noroc cu singura persoana care era in spatele meu si m-a ajutat sa ma ridic si sa-mi continui drumul.

Drumul fiind greu , rucsacii fiind grei pe umerii nostri , am urcat cu oarecare dificultate. Faceam pauze dese , odata la 15-20 minute sau chiar la 5-10 minute deoarece nu mai puteam. Ne opream si stateam un pic de vorba , beam o gura de apa si plecam iar la drum.

In fine , cu cat urcam mai mult , cu atat ne dureau mai tare picioarele si eram mai obositi si batea si vantul. Intr-un sfarsit se vede cabana si deja incepusem sa grabim pasul  pentru a ajunge mai repede.

Cum intru in cabana , primul lucru pe care il fac e sa-mi fac cruce ca am ajuns cu bine in varf. Mi-am cumparat un ceai ca sa ma incalzesc si sa-mi revin apoi am tras un pui de somn de vreo ora jumate.M-am uitat la ceas dupa ce mi-am luat ceaiul , era ora 15.30 si noi incepusem urcarea la ora 10.00. Deci am facut 5 ore jumate cu rucsacul greu in spate.

Am dormit o ora jumate , iar cand m-am trezit m-a apucat durerea de inima...Din cauza efortului depus si nefiind experimentat. Neputand face nimic in acea seara , am luat o aspirina si m-am bagat in pat mai devreme , pe la 21.00.

povestea lui SuperMercas sau cum sa innebunesti pe munte :)) I

Aoleooooooooooooooooo , vai de picioarele mele...vai ce ma dor picioarele !!!!

Salutare tuturor...Imi cer inca o data scuze ca am intarziat atata dar nu am mai apucat sa scriu nimic nici macar dupa ziua mea , 21 martie in care am facut 22 ani...

Am o groaza de lucruri de povestit asa ca voi face o " trilogie " aici...asta e prima parte...urmeaza partile doi si trei maine , respectiv poimaine :))...

Ca sa o iau cu inceputul...cu inceputul titlului..."povestea lui SuperMercas"...

Cine e SuperMercas???...Ca sa va raspund la aceasta intrebare va trebui sa va povestesc de unde a aparut el si cum a fost la ziua mea...

Ziua mea a fost pe 21 martie , intr-o zi de miercuri...Am fost intr-o locatie faina din Iasi ( pentru cine stie : Curtea Berarilor )...Mai intai am achitat un acont de 50 lei la rezervarea mesei de 15 persoane...Seara au venit doar...18 persoane din care un prof ( pentru cine stie : Nea Nica ) si restul colegi de-ai mei de grupa...

Mai intai am ajuns eu primul , peste 20 minute eram deja 4 baieti...Dupa alte 20 minute a aparut multimea...Majoritatea erau fete , dar au mai venit insotite de 4-5 baieti...Cadouri...am primit asa : un tort pe care scria "La multi ani ! " si 22 si un tricou albastru facut la comanda pe care scrie : SuperMercas ; sub acest nume este sigla lui SuperMercas iar dedesubt..."F**k me , I'm famous ! "( in traducere : Sa ma ia dracu , sunt faimos ! )...Si uite asa am devenit eu SuperMercas...Dar hai sa va arat tricoul...

Ce sa zic...M-am distrat acolo cu toata lumea , am facut niste poze si asa au trecut 3 ore bune de distractie dupa care am plecat fiecare la casa lui...

In aceeasi saptamana am mai facut o tura pe la Vaslui , ultima pe luna martie. Am mai tras doua nopti la unkiu-miu asa ca iar mi-am facut de cap :))...

Luni la pranz am luat-o inapoi spre Iasi si mi-am inceput pregatirile pentru aventura montana care avea sa fie o adevarata experienta de viata pentru mine...

Incep cu partea a doua a titlului..."...cum sa innebunesti pe munte "...

Aici e ceva mai mult de povestit...trebuie zis aproape tot , cuvant cu cuvant...

Dar asta va fi in urmatorul post de maine in care va voi zice cum a decurs prima parte a acestei excursii...

Vai ce ma supara febra asta musculara....vai de picioarele mele !!!