Asa cum am promis aseara acum revin cu partea a II-a.Iar de aceasta data am modificat si titlul postului.
Am plecat din Iasi vineri , 30 martie , la ora 6 dimineata cu autocarul. Eram un autocar intreg + un profesor , adica vreo 60 de persoane. Am luat-o in directia Izvorul Muntelui , loc in care incepea cu adevarat calatoria noastra. Am parcurs aceasta distanta in 4 ore , cu tot cu pauzele facute in Roman si in Piatra-Neamt. Ajunsi la baza muntelui a inceput aventura.
Zis si facut. Ne-am luat rucsacii incarcati in spate si am luat-o spre varf pe picioarele noastre.Bineinteles ca cei mai experimentati in frunte cu profu au ajuns mai repede la cabana pentru a face cazarile si repartitia in camere. Cei mai neexperimentati sau cu mai putina experienta in ale urcarii muntilor au ajuns mai tarziu , asa cum a fost si cazul meu , care am ajuns cu inca vreo 5-6 colegi ceva mai tarziu la cabana , adica ultimii.
Eu unul neavand prea multa experienta cu muntii am lasat-o mai moale , am urcat incet si fara graba si facand pauze regulate pentru a ma odihni si a bea o gura de apa. Dar alta e situatia cand mai ai pe langa tine inca 5-6 oameni de treaba care sa te ajute si cu care sa mai poti schimba o vorba , sa mai spui un banc pana ajungi in varf. Atat eu cat si ceilalti ne-am ajutat reciproc ( trebuie sa recunosc ca eu am fost aproape tot drumul cel mai ajutat dintre toti fiind impins din spate sau tras de mana ca sa nu alunec ). Si chiar viata mi-a fost salvata de 2 ori de cei care se aflau in spatele meu.
Poteca fiind ingusta noi mergeam in sir indian. In stanga era vale , abrupt si o balustrada din lemn pentru sustinere. In dreapta versantul abrupt. Chiar daca ma tineam cat de bine puteam de balustrada tot am alunecat si mai aveam un pic si ma duceam in prapastie prin zapada printre copaci. Dar am avut noroc cu singura persoana care era in spatele meu si m-a ajutat sa ma ridic si sa-mi continui drumul.
Drumul fiind greu , rucsacii fiind grei pe umerii nostri , am urcat cu oarecare dificultate. Faceam pauze dese , odata la 15-20 minute sau chiar la 5-10 minute deoarece nu mai puteam. Ne opream si stateam un pic de vorba , beam o gura de apa si plecam iar la drum.
In fine , cu cat urcam mai mult , cu atat ne dureau mai tare picioarele si eram mai obositi si batea si vantul. Intr-un sfarsit se vede cabana si deja incepusem sa grabim pasul pentru a ajunge mai repede.
Cum intru in cabana , primul lucru pe care il fac e sa-mi fac cruce ca am ajuns cu bine in varf. Mi-am cumparat un ceai ca sa ma incalzesc si sa-mi revin apoi am tras un pui de somn de vreo ora jumate.M-am uitat la ceas dupa ce mi-am luat ceaiul , era ora 15.30 si noi incepusem urcarea la ora 10.00. Deci am facut 5 ore jumate cu rucsacul greu in spate.
Am dormit o ora jumate , iar cand m-am trezit m-a apucat durerea de inima...Din cauza efortului depus si nefiind experimentat. Neputand face nimic in acea seara , am luat o aspirina si m-am bagat in pat mai devreme , pe la 21.00.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu